E trist ,negru şi gol…întunericul e împletit în modelul unui labirint . Merg prin bucăţile de linişte ce umanizează fantasticul nopţii şi nu ştiu ce caut .Sunt singură .Mă simt acaparată într-un neînţeles adânc ,doar adulătoarele şoapte de vânt imi amăgesc simţurile . Parcă sunt captivă într-un spaţiu ciudat, fară sfârşit .
Totul pare atât de inerent noaptea ,dar pentru mine doar acum totul prinde contur. În acest décor sinistru,in tăcerea tenebră , în cartea de noapte deschisă larg, totul acaparează aura vieţii ,totul are sens .
Sunt închisă in noapte ca într-un cavou, închisă în universul serafic al fantasmelor vieţii ,simt cum mă bântuie visul Homeric de intrupare in neant,gust deliciul solitudinii şi-mi ingrop secretele in pielea nopţii.
Închid ochii şi păşesc într-un infinit dezastru obscur unde sunt magigianul trăirilor mele ,mă agăţ de apogeultimpului şi mă simt protagonista proprie-mi vieţi .
Îmi simt viaţa strânsă pe trup iar sufletul meu intră in sfera revelaţiei ,încearcă să acapareze această clipă care ia cu ea totul şi –mi transformă realitatea în amintire .
Pendularea între zi noapte şi contrastul lor mă poartă într-o realitate metafizică şi o teorie a speranţelor veşnice . Am obosit, îmi privesc sentimentele printr-o sticlă , vreau să le ţin strâns dar nu pot ,le pierd …vreau să urlu dar mă abtin ,tac si plang . Anii se deschid si se inchid , timpul ma priveste si tace. Fuge să îmi caute pictura morţii si când îi va găsi vibraţiile lugubre ,doar atunci se va întoarce şi mă va lua cu el .
El este singurul care pătrunde în portalul universului şi-i iubeşte întregul . Este escorta viselor mele , văd viitorul în prisma ochilor lui ,îl ating dar nu simt decât freamătul eliptic a ceea ce va urma .Ignor setea lui de avangardă , dar el mă îmbrăţişează şi mă închide într-o temporalitate abisală , nu e cu mine ,sunt singura “Te rog întoarce-te sau mori “… simt o agonie dulce …
Îmbraţişez elixirul nopţii şi simt robusta senzaţie a naturalului ..Taci! vreau să aud elegia vântului ,melodia sa are lirismul lui Chopin , cantec bolnav … Ar putea fi remediul pentru obsesia mea .Îmi las gândul sa danseze uşor …trăiesc singurătatea dorită pe care doar noaptea o cunosc şi simt iubire , o iubire imperfectă dar verosimilă .
Înca e azi , acum … nimic nu s-a schimbat sunt tot eu aici singură în globul empiric al vieţii efemere poate mâine o să fie altfel , dar e azi si asta doare o să găsesc ceva să amorţesc durerea asta dar … vine mâine visele iar apar si dispar …. încerc să şterg liniştea de a doua zi in noaptea care s-a întrupat în fiinţa mea .Ea e codificarea idealului , in ea-mi descopăr destinul imobil si anormal pe care mi-l iubesc .
Sunt singură ?
Da .
Nu încerca să mă asculţi ,nu mă descoperi nu ai voie ! Lasă-mă !
Viaţa mea e o distincţie spirituală ,geme in mine dar nu vreau să o aud , o convertesc într-o tacere şi încerc să o uit, o evit .Este realmente deja încheiată si ascunsă într-o formă înselatoare de resemnare, aşa va fi mereu.
Toată fiinţa mea coagulează cu sobrietatea nopţii si completează puzzelu de piese ucise de o mare forţă de trăiri.
În lentoarea întunericului văd patria celestă a existenţei .Esenţa ei sunt sentimentele complexe care mă tulbură ,se reunesc si se completează armonic .
Noaptea e imaginea atât de fină , un contur diafan şi o teama superficială .Ea rupe trivialul si găseşte edenul pierdut al sinelui , e o concreteţe extraordinară ,o înaltare spre absolut ce configurează universul mistic şi ezoteric al interiorului tău în care te simţi ca un intrus .
Te consumi abstract ,concomitent şi perpetuu într-un mod nebunesc si sălbatic întrupându-te în noapte, noaptea care ţi se dăruieste şi-ţi aparţine .
Să nu fugi de tine ,acceptă-ţi antiteza de trăiri si atacă viaţa , fă ceva !
Diversitatea figurilor care-mi domină acum mintea mă frapează ,simt cum toate gândurile se învârt haotic ,le simt anvergura si aderenţa cu care alunecă inexorabil în sinistrul extatic.E atât de ciudat şi atât de bine ,simt o efervescenţă care mă duce la extaz , o evadare a introvertirii .Fiinţa spirituală se pierde tumultos în beatitudinea zgomotelor mute pe care gândurile le strigă grav iar eu raman goală şi privesc mirificul întemniţat în eternitatea nocturnă.
Nu e o închipuire , vreau să ucid tot ceeea ce mi-l imbrăţişează în realitatea zilei de mâine pentru că exista un mâine al meu şi un mâine al tuturor,al meu se va termina mâine şi va trebui să ma obişnuiesc să trăiesc în ziua de mâine a celorlalţi , un mâine străin ca o cutie a pandorei în care-mi pierd alfavita simţurilor .
Am o afinitate exuberantă şi dezinhibată pentru simptomul de regăsire şi doar în zgomotul acesta surd al sinistrului mă găsesc , e atat de solemnă amploarea sa , are o densitate magnifică , e o stare de suflet monumentală care te izolează în lumea ta . O lume pe care doar tu o poti intelege,lume intunecata intr-o singura speranţa de viaţa ,speranţă de libertate în care te dizolvi plin de candoarea dorinţei.
Entitatea sa e o parte stilizata serafic a amorului în care factorii formării tale se distilează într-un efect profund de autocunoaştere .
Chintesenţa nopţii e motivul existenţei mele , privind-o îmi gasesc locul în numele vieţii , cea care descrie spectacolul jalnic al efemerităţii sale .Viaţa e sfârşitul continuu care nu mă cunoaste ,tăcerea ei e esenţială sufletului meu iar golul ei fad este centrul lumii mele în care-mi ridic bratele instantaneu şi deschid ochii excitaţi de fiorii efortului de regăsire ce cochetează cu misticul.
Aureola nopţii in care mă plimb dezorientată are virtuţi magice, boeme prin care-mi savurez propria damnare si înnobilează empiric cuprinsul de tacere .Mă introduce într-o stare tangibilă de frenezie dureros de savuroasa , de contopire si integratre cu firea , în univers.Îmi induce o trăire dionisiaca de eliberare prin ardere, forma devenirii cosmice .
Noaptea e o întalnire macabră cu tine însuţi .E alibiul perfect ,e măreţia neîntelesuli de întrupare în universalitate .Ea joacă rolul expresiei inexprimabilului reprezentând lait-motivul al cărui efect este plăcerea şi reconstituirea idealului pierdut.
Adulmecaţi de ea traim timpuri regale ,ore de geniu, o epocă galantă şi clipe însângerate .
Publicat de: Raluca Andrei(Administrator)
Liberty Writers 